Fictiune istorica? De ce nu?- "A fost odata un rau"- Diane Setterfield

"A fost odata un rau"- Diane Setterfield

"Cortina se ridicase pe scena teatrului imaginar al fiecaruia dintre ei, iar mintile lor de povestitori se pusesera pe treaba."

Cea de-a doua recenzie din cadrul acestei categorii va aduce un roman ce nu exploreaza o lume cavalereasca ci o societate nu foarte indepartata de zilele noastre.

Actiunea se intampla in imprejurimile raului Tamisa, mai precis in satul Radcot la unul dintre cele mai vizitate hanuri din regiune. Si ce se poate intampla la un han seara de seara? Omenii se aduna dupa o zi lunga de munca in jurul focului si spun povesti. Pentru ca a fi povestitor este una dintre cele mai importante caracteristici ale clientilor hanului "Lebada".

Condus cu multa grija si pricepere si lasat mostenire din generatie in generatie, proprietarii actuali, Joe si Margot Ockwell vor avea parte de o surpriza impreuna cu clientii obisnuiti.

Intr-una dintre serile petrecute la han, usa se deschide iar in prag apare o silueta neagra ce duce in brate un copil de o paloare cadaverica. De indata ce copila ii este luat din brate, barbatul se prabusteste la pamant. Speriata, Margot o cheama pe infirmiera din Radcot care cu o pricepere nemaivazuta reuseste sa il stabilizeze pe barbatul ce a adus fata. Dar copila pare sa nu aiba parte de atata noroc. In timp ce infirmiera incearca sa o ingrijeasca, fetita pare ca a murit. In timp ce aceasta ramane peste noapte sa vegheze trupul copilului, ceva miraculos se intampla. Copila revine la viata iar salvatorul acesteia nu ii este tata. Barbatul nu o mai vazuse niciodata pana in acea noapte. Desi pare ca "a inviat" aceasta nu rosteste nici un cuvant atunci cand i se pun intrebari.

Intrebarea ce sta pe buzele tuturor este: Al cui este acest copil? Si cum a ajuns in rau?

In capitolele ce urmeaza, ne sunt spuse povestile a 3 familii diferite care si-au pierdut fiecare cate un copil ce pare sa semene leit cu fetita din rau. Certuri, plansete, acuzatii si dusmanie vor fi cuvintele ce definesc actiunea pana in momentul in care fata va fi din nou cu adevarata ei familie.

Romanul in sine este construit in asa fel incat te va face sa screzi ca stii carei familii ii apartine fetita. Insa nimic nu e ceea ce pare in aceasta capodopera.

Va las pe voi sa descoperiti destinul fetitei iar la sfarsitul lecturii va sfatuiesc sa faceti un pas in spate si sa va uitati la imaginea de ansamblu gandindu-va ce a insemnat acest copil pentru fiecare familie indurerata. Mie mi-a placut foarte mult felul in care sunt construite personajele dar si rasturnarile de situatie care tin in priza cititorul.

Va las mai jos cateva citate care mie mi-au placut.

"Erau unii carora lumea li se parea o sarada atat de incalcita incat se minunau, fara sa simta nevoia sa-i desluseasca tainele. Temeiul vietii lor era uimirea cu care priveau viata."

"Apa raului se strecurase in el si plamanii ii devenisera mlastinosi."

"Poti sa citesti un corp neinsufletit asa cum citesti o carte, insa doar daca ai vazut destul de multe altele."

Cartea se gaseste la editura Humanitas in colectia Raftul Denisei.